Cenzura draconică din Uniune e, ȋn realitate, despre acoperirea
corupţiei. Pare că, Putin s-a ȋnţeles cu conducerea de la Bruxelles să facă
Ucraina praf, timp ȋn care UE ne ţine ȋn stare de război şi continuă să corupă
şi să fie coruptă.
How the EU always gets away with it
From
fraud to nepotism to revolving doors between the public sector and industry,
the stench of impunity is pervasive. By MARI ECCLES in Brussels
May 28, 2025
7:32 pm CET
Fragment -
“Ȋn hotelul de lux al cartierului general al Uniunii Europene
de la Buxelles, ȋn cafenele şi săli de conferinţe, indignarea era vizibilă: De
ce au picat doar pe Henrik?
Henrik Hololei, un estonian sociabil
care a avansat pȋnă la funcţia de director general ȋn cadrul birocraţiei de la
Bruxelles, a fost prins cȋnd primea atenţii de la guvernul din Qatar, chiar ȋn
timp ce departamentul lui negocia un acord profitabil, ȋn domeniul aviaţiei –
cu, ce coincidenţă cu repetiţie, Qatar.
Totul e-n regulă, a spus Comisia
Europeană cȋnd chestiunea a ieşit la iveală, ȋn 2023: pentru toate zborurile “free
flights” semnase un funcţionar superior din departament. Problema e că acel
funcţionar era chiar Hololei.
A provocat un mic scandal, la momentul respectiv
dar, cel mai probabil, ȋn Europa, puţini oameni au auzit de el.
Iar asta - la fel ca răspunsul
inexistent al Comisiei, concluzia extraordinară că nicio lege a Uniunii
Europene n-a fost ȋncălcată, faptul că, după ce s-a retras, Hololei a făcut
doar un pas ȋn lateral spre un loc călduţ de consilier superior, plus atitudinea
“n-aveţi nimic de văzut aici” a formatorilor de opinie de la Bruxelles –
ilustrează perfect nenorocita de excepţie de la regulă care infectează
sistemul.
Comunitatea bruxeleză e obişnuită ca,
periodic, s-apară o serie de scandaluri şi “-gates”, inclusiv luna trecută cȋnd
s-a decis dacă mesajele după telefon pot fi folosite ȋn anchetă, la fel ca
documentele oficiale, plus promovările frauduloase din “cercul de prieteni”, la
o agenţie UE.
UE are o problemă şi nu e clar dacă
cineva vrea să facă ceva ȋn legătură cu asta.
Din punct de vedere politic, e “mai
aproape de felul cum Vaticanul şi Naţiunile Unite operează”, spune Denis
MacShane, fost Ministru de Stat, britanic, pentru Europa, care a văzut
de-aproape, cum funcţionează blocul comunitar. Ambele instituţii fiind lovite
de acuzaţii de corupţie şi exceptări de la aplicarea legii, ȋn ultimii ani.”
Dar chiar şi fumul alb de la Vatican ar
putea fi considerat un mod de comunicare mai transparent, prin comparaţie cu
perdelele de fum şi oglinzile care maschează, adesea, realitatea de la
Bruxelles.
Corupţie pe faţă
Să faci o listă cu problemele de
corupţie ale Uniunii (mari şi mici şi-n sensul cel mai larg al cuvȋntului),
ȋnseamnă să intri ȋn detaliile unui show horror de rele practici: corupţia
conflictelor de interese (ȋntre legiuitorii UE şi companiile private),
nepotismul ȋn cele mai puternice instituţii ale Uniunii, hărţuirea la locul de
muncă, corupţie pe faţă.
Treaba e că, UE are o multitudine de
instituţii de control care, theoretic, ar trebui să se ocupe de astfel de
lucruri – ombudsmanul [un fel de Avocatul Poporului], comisii parlamentare,
chiar şi-un ȋntreg system de justiţie. Dar ȋn cazul unei sesizări de
comportament inadecvat sau chiar infracţional (care există), adesea, pare să nu
se ia nici cea mai mică măsură.
De parcă n-ar fi de-ajuns, toate astea induc
o senzaţie complexă de “prăbuşire a imperiului”, care alimentează narativul
politicienilor naţionalişti: De la Budapesta, la Paris, eşecurile Bruxellului
şi lipsa de consecinţe adecvate, dau retoricii anti-europene muniţie gratis.
“Indiferenţa etică a instituţiilor
Uniunii Europene şi lipsa de asumare politică au creat cultura excepţiei de la
regulă care, nu afectează doar ȋncrederea cetăţenilor Uniunii ȋn instituţiile
democratice, dar se şi expune tirurilor politicienilor anti-UE, atȋt dinăuntrul
cȋt şi din afara Uniunii”, spune Alberto Alemanno, professor de drept European
la HEC Paris, şi fondator al Good Lobby NGO.
Ȋn timp ce, guvernele
trăiesc şi mor, după cum vrea urna de vot – corupţia şi lipsa de asumare
ȋntorcȋndu-se adesea să muşte din ele – lumea UE este mai mlăştinoasă şi mai
opacă.
Recent, poate chiar săptămȋna trecută, blocul
a fost zguduit (sau, mai degrabă, a părut să nu fie zguduit cȋtuşi de
puţin) de două scandaluri - oricare dintre ele putȋnd dărȋma lejer guverne,
dacă ar fi avut loc ȋn politica internă a unei ţări.
Prima se referea la o femeie din chiar vȋrful
ierahiei, persoana responsabilă cu respectarea tratatelor europene: Preşedinta
Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Curtea de Justiţie a UE a decis că
refuzul de a face public schimbul de mesaje dintre von der Leyen şi CEO-ul
gigantului farma, Pfizer, Albert Bourla - ȋn vȋrful crizei pandemice Covid-19 -
este un delict; asta s-a ȋntȋmplat chiar ȋnainte ca această companie să bage-n
buzunar cel mai mare contract de achiziţii al UE, din toate timpurile.
Toate detaliile contractului de achiziţie
de vaccinuri rămȋn secrete, ȋn ciuda protestelor parlamentarilor europeni care
au reuşit să cheme Comisia ȋn judecată ȋntr-un caz separat, care priveşte
transparenţa – pe care o reclamă executivul.
Dar, vom vedea oare, vreodată,
mesajele? E aproape o certitudine că nu.
“Eu nu spun că peştele s-a-mpuţit de la
cap, ȋn cazul de faţă, dar se cultivă insistent tentativa de a bloca
transparenţa”, spune Herwig Hofmann, professor de drept public European la
Universitatea din Luxemburg - vorbind despre instituţiile Uniunii Europene.
Decizia legată de mesaje, numită “Pfizergate”,
ȋn cercurile UE, a venit cam ȋn acelaşi timp cu descoperirea făcută de comisarul
anti-fraudă de la OLAF: Agenţia europeană pentru refugiaţi ȋşi restructurase ȋntreg sistemul
departamental, astfel ȋncȋt, staff-ul de rang superior să-şi mute prietenii ȋn
poziţii de management.
Ceva consecinţe? Cred că glumiţi. Caz
clasat, fără să se ia nicio măsură disciplinară.
UE operează ȋn “limitele” unei
responsabilităţi juridice, politice şi administrative, spune Hofmann. “Există,
binenţeles, probleme specifice, ȋn ce priveşte Uniunea Europeană, din cauza
complexităţii şi multitudinii diversificate de instituţii, agenţii şi jucători,
pe care-i avem astăzi.”
Comisia şi “puciul”
Chiar dacă Hofmann susţine că nu crede
că acest trend a plecat de la vȋrf, cu indulgenţă ai putea ajunge la aceeaşi
concluzie.
Unul dintre cele mai mari scandaluri
cărora Comisia a trebuit să le facă faţă, ȋn vremuri moderne, a implicat numirea din 2018, pe
repede ȋnainte, ȋn poziţia de Secretar general, a lui Martin Selmayr, şeful de
cabinet al Preşedintelui Comisiei Europene de-atunci - Jean-Claude Juncker – un
personaj care a primit porecla dură de Monstrul din Berlaymont (numele
cartierului general al Comisiei), din cauza abordării sale intimidante,
autoritariste.
Selmayr a fost unul dintre cei mai
apropiaţi consilieri ai lui Juncker şi arhitectul campaniei acestuia pentru
preşedinţie. Numirea lui ȋn această funcţie ȋnaltă a fost adăugată pe agenda
unei ȋntȋlniri a membrilor Comisiei, ȋn ultimul moment, ca să ȋmpiedice o
eventuală revoltă.
Ȋn acel moment, criticii –
nu puţini – au numit-o “puci”.
Emily O’Reilly, ombudsman-ul European
de-atunci, a găsit patru situaţii de administrare defectuoasă, inclusiv o
mȋnărie incredibilă, ȋn care Comisia a aranjat o procedură de selecţie pentru
un nou secretar general adjunct, doar ca să-l facă pe Selmayr eligibil pentru
poziţia cea mai ȋnaltă.
Deasupra Parlamentului European,
singura instituţie ai cărei membrii sunt aleşi direct (fiind, theoretic, cei
care pot fi traşi, cel mai mult, la răspundere), Preşedinta Roberta Metsola a
vorbit adesea de mȋndria de a fi una din cele trei femei aflate ȋn postura de-a
fi “propriul şef”. S-a angajat să netezească drumul pentru femeile care vor
veni după ea.
Ȋnsă, deocamdată, a
netezit doar drumul cumnatului ei, pe care l-a numit şef de cabinet anul
trecut. (Anunţul a fost amȋnat cȋteva luni, din cauza scandalului
bani-contra-influenţă, “Qatargate” – a nu se confunda cu scandalul
bani-contra-influenţă - “Huaweigate” sau cu, mai sus menţionatul “Pfizergate” –
scandalul lipsei de transparenţă ȋn cazul mesajelor – care au lovit Parlamentul
cam ȋn aceeaşi perioadă. “Nu sunt sigur că, adăugarea etichetei “-gate”,
oricărei poveşti legate de conduită greşită ȋn PE sau Comisie, ajută.”, spune
McShane.)
Cinstit vorbind, Metsola a cȋştigat
ceva puncte cȋnd a luat atitudine ȋmpotriva hărţuirii, dar unii spun că
sancţiunile puse asupra membrilor Parlamentului European, pentru conduită
inadecvată – tăierea indemnizaţiei de şedinţă (deşi, nu e de ignorat), ȋn loc
de tăierea salariilor – denotă interes scăzut pentru subiect.
“N-a fost o măsură care să descurajeze
fenomenul, pentru că, aşa cum s-a văzut ȋn ultimul mandat, cȋnd Preşedinta
Metsola a sancţionat o membră a Parlamentului pentru hărţuirea psihologică a
asistentei, aceasta a recidivat, cȋţiva ani mai tȋrziu”, spune Nick Aiossa,
director al Transparency International EU (ONG).
“Iar acesta e unul din rarele cazuri
cȋnd s-au dat sancţiuni”, mai spune el.
De fapt, nici măcar: Curtea Europeană
de Justiţie chiar a anulat decizia, anul acesta, fiindcă dosarul era prost
făcut. Parlamentara ȋn discuţie, Monica Semedo, a negat ȋntotdeauna, vehement,
c-a făcut ceva rău.
Țapi ispăşitori
Dacă vi se pare că o mulţime de oameni,
care fac lucruri rele, scapă basma curată, ei bine, s-ar putea s-aveţi
dreptate.
Poate e din cauza structurii Uniunii
Europene. Ȋn primul rȋnd, este un
format foarte complex (chiar, ce e comitologia?). “UE, ȋn principal, nu
dă socoteală nimănui,” spune un oficial al Parlamentului, intervievat pentru
acest articol. Parţial, pentru că sistemul labirintic ȋl face foarte “opac”, se spune.
Apoi, e faptul că puterea ȋncă stă ȋn
mȋinile guvernelor naţionale. Acestora le este la-ndemȋnă să găsească ţapi
ispăşitori la Bruxelles. Apoi, e prea mult effort să schimbi ceva. Deci,
instinctul dominant e menţinerea status-quo-ului.”
“Pe plan intern – nu la nivelul UE – reprezentanţii politici
sunt aceia care decid, ȋn mod fundamental, dacă, pȋnă unde şi cȋnd, temele care
ţin de UE penetrează dezbaterea politică naţională, fără a fi supuse dezbaterii
publice şi asumării de răspundere”, spune Alemanno.
Astfel, ȋn timp ce, pentru guvernele naţionale, e un
instrument confortabil, pentru UE, vine cu “costuri mari, inclusiv cu
vulnerabilităţi ȋn plus”.
Iar complicaţiile nu se opresc aici, cȋnd vine vorba de
investigarea comportamentului inacceptabil, şi asta fără să afecteze guvernele
naţionale. Unii mixează reproşurile aduse instituţiilor sau conduitei
inadecvate individuale, cu atacuri asupra conceptelor intrinseci ale UE.
Chiar O’Reilly, fost Ombudsman, care critica ceea ce ea
numea cultura “powerful
consiglieri” – “consilieri intimi, influenţi”, denumire folosită iniţial pentru
sfătuitorii de taină/mȋna dreaptă a boss-ului mafiei – cultură aflată la vȋrful
Comisiei, s-a simţit nevoită să se explice, atunci cȋnd a luat atitudine
ȋmpotriva oficialilor pentru conduită inacceptabilă, că nu atacă “valorile” UE.
“Ştiu că par foarte critică dar am venit aici ca o persoană
cu profundă recunoştinţă faţă de UE”, spune ea.
“Ca irlandeză, n-aş fi avut o asemenea carieră, dacă nu
aderam la UE şi dacă UE, n-ar fi tras, cu chiu, cu vai, guvernul nostru ȋn sec.
XX, ȋn ce priveşte drepturile femeilor şi angajaţilor. Deci, consider Uniunea
ca fiind, de fapt, o forţă morală extraordinară.
“Deci, cȋnd văd că se procedează ȋn felul acesta… asta mă
ȋngrijorează. De aceea fac asta, nu dintr-o dorinţă de a fi critică de dragul
criticismului.” – a declarat ea, anul trecut, pentru POLITICO.
Iar totul duce la un soi de paranoia: După raportul
POLITICO, legat de zborurile lui Hololei, un cititor care lucrează ȋn bula de
la Bruxelles a declarat sincer, că unii din Comisie s-au gȋndit că Rusia e ȋn
spatele poveştii. Ca să eliminăm orice urmă de ȋndoială: nu, nu e! (Apropo, e
valabil şi pentru raportul de faţă.)
Un
organism “fără dinţi” (fără putere)
Organismele de monitorizare ale Uniunii Europene pun
presiune pe von der Leyen care, atunci cȋnd a devenit şefa executivului UE, ȋn
2019, s-a angajat că transparenţa va fi un punct essenţial al mandatului său
Dar a fost supusă criticilor, de mai multe ori, pentru că nu
s-a ţinut de angajamente, cum ar fi promisiunea că va ȋnfiinţa un nou organism
de etică, dar cu putere de implementare. O’Reilly n-a fost prea optimistă,
spunȋnd că se aşteaptă la “un organism fără nicio putere, care, probabil, va
aştepta, pasiv, să primească plȋngeri.”
Ȋntr-adevăr, ȋn prima şedinţă a Comisiei, din al doilea
mandat, ȋnceput la 1 dec., von der Leyen şi-a pus semnătura pe un regulament
care, ȋn fapt, face mai uşoară blocarea accesului la documente – o altă decizie
contestată de ClientEarth (ONG).
Astfel, judecătorii UE au puterea de a impune sau anula
amenzi uriaşe date companiilor, ţărilor sau chiar uniunii, pentru ȋncălcarea
tratatelor blocului comunitar dar nu pot face mare lucru cȋnd vine vorba de
persoane.
De exemplu, cȋnd vine vorba de scandalul mesajelor
Pfizergate, deşi Curtea a decis ȋmpotriva Comisiei, spunȋnd că mesajele trebuie
luate ȋn considerare la fel ca orice alt document, “Nu m-aştept să aibă niciun
effect asupra ei sau a modului ei de lucru.” – a spus un diplomat dintr-o ţară
a Uniunii, despre von der Leyen.
Chiar şi-n privinţa transparenţei, efectul reglementărilor
poate fi, pur şi simplu, acela că, la solicitarea documentelor, ce primeşti
sunt nişte explicaţii “un pic mai elaborate decȋt pȋnă acum”, ȋn legătură cu de
ce ȋţi este blocat accesul la ele, mai spune diplomatul.
Şi tot aşa.
“Daţi-i
afară pe ticăloşi!”
Zeci de ani, capitalele şi centrul Uniunii de la Bruxelles
s-au contrat ȋn legătură cu cine deţine mai multă putere şi cine trebuie tras mai
mult la răspundere – UE sau guvernele naţionale - prin mecanisme democratice. Deşi
există argumente de ambele părţi, lipsa de asumare de responsabilitate de la
nivel European face ca oficialii să nu se simtă obligaţi să dea socoteală electoratului
nemulţumit.
“Nici măcar principiul
de bază al democraţiei reprezentative, acela că, ȋn ziua alegerilor, votanţii ȋi
pot “da afară pe ticăloşi”, adică să ȋnlocuiască guvernanţii, nu
funcţionează ȋn UE, spune Alemano, professor de drept UE.
“Cetăţenii sunt privaţi, nu doar de-a
avea vreo influenţă la nivelul UE, dar şi de orice cunoaştere sau ȋnţelegere a
politicilor UE, care le-ar permite dezbaterea publică şi controlul democratic,
efectiv.”
Unii cred că această lacună vine din
faptul că media se ocupă prea puţin de subiectul referitor la politicile UE.
“Tendinţa e de jurnalism de opinie,
mai degrabă, decȋt de presă informativă”, spune MacShane, fost ministru European,
care a ispăsit o sentinţa ȋn UK, sub acuzaţia de-a fi pretins rambursare de
fonduri pentru cheltuieli fictive. “Cele mai multe transmisiuni pe care le văd
ȋn UK sau ȋn ziarele europene sunt tradiţionalele relatări de tip monolog ale
corespondenţilor străini.”
Chiar şi-aşa, susţine el, Bruxelles-ul
nu e singurul rău-intenţionat. “De-a lungul anilor, am văzut cum, guvernele
naţionale şi chiar locale, ȋşi permit mult mai multe derobări decȋt cei de la
Bruxelles.”
Aşteptările există, chiar dacă sunt
minime.
Totuşi, membrii Parlamentului European
nu-şi fac datoria esenţială de a cere explicaţii Comisiei, spune el. “Toţii
Eurocraţii, de la comisari ȋn jos, sunt numiţi pe criterii politice, deci fiecare
grup parlamentar şi-i apără pe-ai lui.”
Aiossa, de la Transparency
International, a scos ȋn evidenţă, de asemenea, că Parlamentul e mai
problematic, decȋt Comisia.
“Acest status-quo, care a putut bălti atȋtia ani… a
permis o serie de scandaluri, Qatargate, Russiagate, Huawei, fără a se face
nicio reformă reală, menită să preȋntȋmpine un alt scandal”, spun el.
Mai spune că unele “reguli de bază” trebuie reformate,
inclusiv interdicţia pusă membrilor parlamentului de a avea orice activitate
colaterală cu organizaţii care fac lobby la UE.
E o cerinţă simplă, dar foarte controversată printre
membrii parlamentului, care au şi alte slujbe foarte profitabile ȋn multe
industrii şi companii care ȋncearcă să influenţeze politicile UE.”, spune
Aiossa.
Dacă s-ar ȋnfiinţa o a doua cameră,
mai mică, ȋn Parlament, formată din membrii ai parlamentelor naţionale –
similar cu Ständerat din Elveţia – aceasta ar putea fi “mai bine plasată să
facă o monitorizare”, spune MacShane.
Dar, ȋnainte ca lucrurile să meargă
mai bine, ar putea să meargă mai prost.
Depinde pe cine ȋntrebi. O reducere a
fondurilor pentru ONG-uri, venind din partea Comisiei, este ori un atac dinspre
dreapta politică, asupra agendei UE cu privire la sănătate şi climă, ori o
ȋncercare legitimă de a transparentiza finanţarea ONG-urilor.
Nu există nicio ȋndoială că ONG-urile
de la Bruxelles sunt printre puţinele grupuri care ȋncearcă să monitorizeze
instituţiile europene, ceva ce va fi greu de făcut, după ce Comisia a blocat
cash-ul pentru lobby al UE.
“Actuala persecuţie asupra ONG urilor
nu face decȋt să agraveze situaţia”, spune un official al Parlamentului
European. “Iar cei care se află ȋn spatele demersului ştiu asta foarte bine.”
Ȋntre timp, ne putem ȋntreba: Ce s-a
mai ȋntȋmplat cu oficialul Estonian, Hololei?
Ziarul francez, Libération, a relatat
că OLAF a descoperit că acesta a oferit informaţii oficiale confidenţiale Qatar-ului,
despre un contract important din domeniul aviaţiei, ȋn schimbul unor “cadouri” –
pentru el şi cercul restrȋns de apropriaţi – printre care cazarea la un hotel
de cinci stele ȋn Doha.
Luna trecută, Comisia a lansat, ȋn
sfȋrşit, o anchetă ȋn ce-l priveşte, la un an după ce Parchetul European a
deschis investigaţia. Hololei n-a răspuns solicitării noastre de a trimite un
punct de vedere ȋn ce priveşte deschiderea anchetei.
Se mai poate schimba ceva ȋn privinţa
contractului din domeniul aviaţiei, la negocierea căruia a ajutat Hololei?
Binenţeles, că nu.”
This
story has been updated to clarify the nature of ClientEarth’s challenge to the
Commission.
“In aviation, "free flight" refers to a model of air
traffic control where aircraft have greater freedom in selecting their own
flight paths and altitudes, with ATC intervention only when necessary to
prevent conflicts. It contrasts with traditional air traffic control, where
pilots are more closely guided and constrained.” GOOGLE
“A recent ruling by the European Court of Justice (ECJ)
addressed the issue of whether text messages should be scrutinized as official
documents. The court, in the case of The New York Times v. European Commission,
found the Commission wrong for not releasing text messages exchanged between
Ursula von der Leyen, President of the Commission, and the CEO of Pfizer,
Albert Bourla, related to COVID-19 vaccine negotiations. The court's decision
emphasized that the Commission's internal rules, which prioritize "important"
and "non-short-lived" documents, were insufficient to justify
withholding the texts, especially considering their relevance to public
interest and political significance.” GOOGLE
Clădirea Berlaymont din Bruxelles este o clădire de birouri care
găzduiește Comisia Europeană. Structura se află pe Rue de la Loi (olandeză:
Wetstraat) și este înconjurată de diverse instituții europene și
internaționale. Acea parte a orașului formează așa-numitul "Cartier
european". https://ro.wikipedia.org/wiki/Cl%C4%83direa_Berlaymont
Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la
cazuri de administrare defectuoasă de către instituțiile și organismele UE.
Plângerile pot fi înaintate de cetățeni ai statelor membre sau de rezidenți pe
teritoriul Uniunii ori de asociații și întreprinderi cu sediul în UE. https://european-union.europa.eu/institutions-law-budget/institutions-and-bodies/search-all-eu-institutions-and-bodies/european-ombudsman_ro
“In April 2023, former Luxembourgish lawmaker Monica Semedo was
fined by an internal legislative committee for her treatment of a staff member
in a bullying incident, leading the Parliament to rule in favor of the victim.
After the committee’s decision, Semedo said in 2023 she would bring the ruling
to the CJEU in an effort to overturn it.”
https://www.politico.eu/article/european-parliament-careless-harassment-investigations-failed-say-alleged-victims/
“Semedo was the shadow rapporteur for her
group Renew Europe on the Minimum Wage directive, meaning her group
sends her to negotiate political compromises on its behalf.” https://en.wikipedia.org/wiki/Monica_Semedo
“Bauzá, an MEP in the Renew Europe group representing
Spain’s liberal Ciudadanos party, wrote to POLITICO: “I do not consider that a
situation of harassment at work has arisen, and I would have wished my
procedural rights to be respected.”” https://www.politico.eu/article/spain-mep-jose-ramon-bauza-reprimanded-harassing-parliamentary-assistant/
“Comitology is a term used in the European Union to describe a
system where the European Commission implements EU laws with the assistance of
committees composed of representatives from EU member states. These committees,
often referred to as "comitology committees," review the Commission's
proposed implementing measures and provide opinions, which can be more or less
binding depending on the specific procedure.”
GOOGLE
A “powerful consiglieri" is someone who serves as a trusted
advisor or counselor, particularly within a criminal organization like the
Mafia, and wields significant influence and power. They are essentially the
right-hand person, trusted confidante, and chief strategist to the boss. The
term is also used metaphorically to describe anyone who is a powerful and
influential advisor in any context.
“In the Mafia, a consigliere is a trusted confidant. You can
also use the word to describe someone you can count on to keep your secrets and
give really good advice. If your best friend is incredibly wise and loyal,
she's your consigliere — your advisor and counselor.” GOOGLE
Political Theory and International Affairs: Hans J. Morgenthau
on Aristotle's "The Politics"
“What
is the saving grace of a democracy? Obviously, and history is full of examples,
a democratic rule can be outrageously deficient. Of course, so can the rule of
a king or a tyrant. What is the difference between a bad totalitarian rule and
a bad democratic rule? The difference is that there exists a possibility within
the mechanics of democracy itself of a self-corrective. You can throw the
scoundrels out! You can replace a deficient incompetent government with a
decent one without interrupting the constitutional continuity within the
dynamics and mechanics of the democratic process itself.” https://www.carnegiecouncil.org/media/article/aristotle-on-democracy
